Evolutia reala in agricultura se vede foarte bine la piata din Berceni din spatele fostului Cinema Cultural, unde locuiesc. Daca intalnesti 2-3 tarani autentici, l-ai prins pe Dumnezeu de picior. In genere, sunt salariati deghizati in producatori. Dimineata la 7 isi desfac sacii cu produse si le aseaza pe mese. Invariabil, toate produsele sunt romanesti, daca ii intrebi. Daca te uiti pe saci, vezi inscriptia made in Turkey. "N-am avut alti saci acasa, maica", iti raspunde una din vanzatoare, cand o intrebi. Prunele mari, uniforme, mult prea uniforme, se vand ca si cand ar fi din Bistrita. Ei bine, nu sunt. Tin minte cand culegeam prune in ograda bunicilor- una dintre muncile pe care le uram cel mai tare- ca erau de forme si dimensiuni diferite. Nu gaseai doua identice, darmite o mie, cate vad pe taraba. Dar sa trecem la analiza.
Ca sa fiu foarte scurt, suntem varza pentru ca o importam tot mai mult, desi producem suficient pe piata locala.
Inteleg sa creasca importul de orez de pilda, pentru ca Romania nu e o tara a orezariilor. Dar la mere, prune, ceapa sau cartofi, in conditiile in care 2011 a fost un an foarte bun pentru agricultura, mai greu de priceput. Sau, sa luam graul. Desi productia de grau are o valorificare prin vanzare-cumparare mult peste cea a productiei de porumb (si datorita utilizarii porumbului ca furaje), totusi comercializarea graului pe piata este mult sub nivelul inregistrat in celelalte tari europene.
In Romania, se comercializeaza circa 69,3% din productia utilizabila. In Spania procentul urca la 93,7%, iar in Italia la aproape 90%. Bine, drept e ca in Romania, piata neagra in materie de cereale e la ea acasa.
In absenta circuitelor comerciale nu se pot majora resursele acumulate pentru investitii si nici nu se poate trece la fiscalizarea acestui sector.
Desi masurile luate pana acum pentru extinderea mec