Cadre mici ca nişte vederi de demult, din platoul de filmare.
Apoi, silueta unui bărbat se reflectă în ochiul drept al unei femei. Aşa începe „Los abrazos rotos” (pe ecranele româneşti, „Îmbrăţişări frânte”), ultimul film al lui Pedro Almodovar, cu Penelope Cruz, Lluis Homar şi Blanca Portillo.
Femeia se topeşte rapid pentru a face loc poveştii bărbatului. Mateo Blanco (Homar) a fost cândva regizor. Acum scrie scenarii şi se confundă cu pseudonimul său, Harry Caine. Harry este orb şi nu se descurcă fără prietena sa de-o viaţă, Judit (Portillo), şi fiul acesteia, care îl ajută la scris. După ce la uşa sa sună Ray X, al cărui nume este de fapt Ernesto Junior, Judit se înfioară. Ray X îl evocă pe tatăl său, Ernesto Martel, ca pe geniul rău al destinului lui Mateo. Aici este intrarea în labirintul lui Almodovar, în care aleile se aglomerează cu poveşti de dragoste, răzbunări (violente şi molcome), gelozii, obsesii, secrete, sacrificii, accidente, suspiciuni, vinovăţii, mistere, uri (mistuitoare şi estompate)...
Fiecare cadru este calculat ca o poezie şi ritmat ca o ecuaţie: detaliul alternează cu panorama, înţepeneala camerei cu pulsaţia ei între două chipuri, mişcarea de curgere e continuată de una de tăiere. Iar jocul cu imaginile e un pariu estetic rafinat. Actorii sunt uluitori - parte datorită atenţiei cu care sunt construite personajele, parte datorită capacităţii lor de a oferi expresii extrem de bogate, chiar pe întinderea unei singure emoţii. Homar este în acelaşi timp resemnat şi mocnit furios, iar Cruz, în rolul Lenei, este totodată sălbatică şi supusă. Între a ceste extreme se întinde o întreagă lume de nuanţe pe care Almodovar e decis să ni le povestească.
Filmul rulează de mâine la Hollywood Multiplex, Movieplex, Cityplex, Studio şi Cinema City din Timişoara şi Cluj.
Nota noastră: 7