Spencer Perceval rămâne, până în prezent, singurul prim-ministru britanic asasinat, ca şi primul procuror general al Marii Britanii care a ocupat cea mai înaltă funcţie guvernamentală. Asasinarea sa în mai 1812 a provocat şi durere, dar şi bucurie. De ce? Vom afla în rândurile următoare.

Actul criminal

În după-amiaza zile de 11 mai 1812, primul ministru britanic era în întârziere. El se grăbea să participe la o şedinţă în care urmau să se discute problemele provocate de Blocada Continentală instituită de Napoleon. Întrebarea ridicată în această şedinţă era dacă măsurile pe care Marea Britanie a încercat să le aplice pentru a contracara această Blocadă erau eficiente sau nu.

Perceval probabil că se gândea la multele probleme cu care cabinetul său se confrunta în acea perioadă în momentul în care a fost abordat de un bărbat solid şi bine îmbrăcat care l-a împuşcat fără să stea pe gânduri. Un avocat aflat în zonă – Henry Burgess – a fost martor al acestui eveniment: Am auzit ţipăt răguşit care striga „Crimă, crimă“ şi l-am văzut căzând. Primul ministru avea să moară în doar câteva minute.

Panica s-a instalat rapid în Parlament şi în jurul clădirii, iar căutările au început prompt pentru a se vedea dacă acest asasinat nu era preludiul unui masacru general. Problema era delicată: Marea Britanie era în război cu Franţa napoleoniană şi avea de-a face cu două mişcări autohtone. Prima mişcare promova un radicalism din cauza corupţiei la nivel înalt, iar simpatizanţii ei s-au adunat în jurul unui membru al Parlamentului radical şi carismatic – Sir John Francis Burdett. Instabilitatea politică provocată de cererile repetate ale lui Burdett pentru reforme era agravată de a doua mişcare. Această a două mişcare – luddismul – promova o ostilitate permanentă faţă de progresul tehnic, considerând că acesta va lăsa, în cele din urmă, oamenii fără mu