TRECUT-AU ANII ● Buhuşiul învie doar în miercurea tîrgului
Lîngă ruinele celei mai mari fabrici de stofe din sud-estul Europei supravieţuieşte cetatea foştilor ţesători. Ei se îmbracă cu haine folosite, cumpărate din ajutoarele sociale sau din banii trimişi acasă de copii.
TRECUT-AU ANII ● Buhuşiul învie doar în miercurea tîrgului
Lîngă ruinele celei mai mari fabrici de stofe din sud-estul Europei supravieţuieşte cetatea foştilor ţesători. Ei se îmbracă cu haine folosite, cumpărate din ajutoarele sociale sau din banii trimişi acasă de copii.
Singura haltă cu înfăţişare urbană de pe drumul Piatra Neamţ-Bacău este Buhuşi. Asta dacă nu iei în considerare şi mai proaspătul oraş Roznov, care s-a dezbărat de statutul de comună abia în 2003. Dar să nu vă faceţi prea multe speranţe! Nici Buhuşiul nu pare să mai facă faţă statutului de urbe. Oficial, aici trăiesc aproape 20.000 de oameni, dar cine poate şti cîţi nu şi-au luat lumea în cap în căutarea unui colţ de pîine.
BABILONIE MOLDOVENEASCĂ. Împărţit între oraşul de jos, înnobilat de gară şi de ce a mai rămas din fosta fabrică de postav, şi oraşul de sus, în care, practic, sînt concentrate instituţiile, magazinele şi blocurile comuniste, tîrgul Buhuşilor n-are acel "je ne sais quoi" care să te îmbie să-l străbaţi la pas. Nici înainte de ’90 nu avea, dar parcă atunci erai tentat să-ţi spui că n-ai ce vedea într-o urbe în care lumea e pre- (şi prea) ocupată să dea ţării cît mai multe valuri de stofe fine. Şi acum mai circulă legenda că toată protipendada comunistă se fălea cu paltoanele din stofă de Buhuşi, iar "brandul" reuşea să facă vînzări bune chiar şi la export. Ei bine, acum nu a mai rămas nici praful din legendă. A rămas doar colbul. Şi tîrgul săptămînal, singurul moment cînd oraşul învie preţ de cîteva ore. În fiecare miercuri, tîrgoveţii îşi întind marfa lîng