Propunerile de revizuire a Constituţiei, aşa cum au apărut ele, acum două zile, în media, după discuţia dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu, sunt foarte departe de a fi satisfăcătoare. După părerea mea, ele nu urmăresc să rezolve fondul problemei, ci reprezintă rezultatul unei înţelegeri strict politice, mai exact al reglării raporturilor de putere dintre PSD şi PNL.

Astfel, problema esenţială, a tipul de regim constituţional – ceea ce presupune redefinirea rolului preşedintelui – nu doar că a rămas nerezolvată, ci a devenit şi mai complicată.

Conform propunerilor USL, atribuţiile preşedintelui privind desemnarea premierului sau numirea, în anumite situaţii, a miniştrilor vor fi eliminate. Această schimbare exclude posibilitatea interpretării abuzive a Constituţiei, de care s-a făcut vinovat, în trecut, Traian Băsescu, dar şi a participării preşedintelui, în calitate de mediator, la formarea majorităţii parlamentare şi a Guvernului. Altfel spus, ea afectează exercitarea funcţiei de mediere, care este principalul rol constituţional al preşedintelui şi care, după părerea mea, nu poate fi îngrădit.

De fapt, problema cea mai importantă este aceea – deja veche - a decalajului între legitimitatea electorală a preşedintelui şi limitele constituţionale ale propriului mandat, ceea ce-l transformă inevitabil fie într-un looser legalist (Emil Constantinescu), fie într-un lider autoritar (Traian Băsescu). Schimbările preconizate vor limita şi mai mult puterea preşedintelui, ceea ce va mări decalajul şi, practic, va face din viitorul preşedinte o victimă sigură a propriei legitimităţi electorale (foarte uşor de pierdut, în condiţiile în care nu poţi să faci aproape nimic cu ea). În acelaşi timp, din dorinţa de compensare, preşedintele şi-ar putea exercita, ca şi până acum, în exces rolul său discursiv (acela de a ridica probleme pe agenda publică) cu scopul de