În cariera sa de pugilist, a obţinut peste 150 de medalii la competiţiile interne şi internaţionale. Clubul la care este acum antrenor emerit scoate campioni pe bandă.
A descoperit pasiunea pentru box la vârsta de 15 ani, iar de atunci n-a lăsat să treacă nici măcar o zi în care să nu practice acest sport. La început, părinţii săi nu s-au împăcat cu ideea, aşa că, pentru o vreme, Ninel Geică a trebuit să le ascundă adevărul. În cele din urmă, au aflat şi, resemnându-se cu gândul că este o alegere pe care n-o mai pot schimba, i-au oferit sprijinul lor.
„Aveam 15 ani când am început să boxez, iar părinţii n-au acceptat, întrucât îşi făceau griji pentru sănătatea mea. Mergeam cu ochii negri acasă şi le ziceam că m-au bătut băieţii la fotbal. Peste doi ani, un vecin le-a spus că a fost la gala de box care a avusese loc la Teatrul Elvira Godeanu, urmărind meciul dintre severineni şi gorjeni. El le-a mărturisit că a fost impresionat de modul în care am boxat şi i-a asigurat că voi avea un viitor frumos. Părinţii mei au insistat din nou să renunţ. Le-am spus că îi voi asculta, dar, dacă fac asta, mă apuc de fumat, de băut şi îmi las părul lung. Au acceptat, în cele din urmă“, povesteşte antrenorul emerit.
Copiii, cele mai de preţ medalii
După o perioadă de glorie ca pugilist, cu peste 150 de medalii câştigate, Ninel Geică a pus mănuşile-n cui, devenind instructor la Metalurgistul Sadu. A scos serii întregi de campioni naţionali, dar şi medaliaţi mondiali şi europeni la juniori, tineret şi seniori. Trei dintre ei au câştigat chiar şi Centura de Aur. „Elevii mei au obţinut 18 titluri de campion naţional, au peste 100 de medalii de argint şi bronz la competiţii naţionale şi internaţionale. Trei sunt maeştri ai sportului, formaţi de mine. Din 2001, sunt antrenor emerit“, spune Ninel Geică, căruia i-a fost decernat titlul de cetăţean de onoare al ora