Matei Visniec
Omul-pubela. Femeia ca un cimp de lupta
Editura Cartea Româneasca, Bucuresti, 2006, 240 p.
Cind a aparut prima oara, in 1998, volumul Omul-pubela. Femeia ca un cimp de lupta, reeditat la finele lui 2006 la Editura Cartea Româneasca, a atras atentia multor critici, care cunosteau teatrul autorului reunit in cele doua masive carti din 1996, Paianjenul in rana si Groapa din tavan. Acolo Visniec isi adunase, in mare parte, cam toate piesele scrise, inainte sau dupa 1989, in limba româna si traduse ulterior in franceza. De data aceasta procesul a fost invers, caci gestatia propriu-zisa s-a facut in limba care l-a consacrat ca dramaturg si pe Eugen Ionescu, autorul traducindu-si sau adaptindu-si apoi textele, pentru a le face accesibile si cititorilor din tara.
- Un nou inceput?
Daca, indiscutabil, piesele mai vechi stau sub semnul teatrului absurdului, preluind de la Beckett, Ionesco si altii nu numai marile teme care au dat absurdului coerenta unei categorii estetice, ci si procedee, formule ready made, brave garantii ale succesului, de pe la mijlocul anilor ’90 Matei Visniec s-a avintat intr-o neobosita cautare a unor noi modalitati estetice, simtind ca un oarece manierism precoce risca sa se instaureze; alaturi de doua texte aparute in 1998 intr-un volum colectiv (Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt si Negustorul de timp), Teatru descompus (asa se intitula initial prezenta carte) marcheaza un punct de cotitura in opera autorului. El incepe sa fie preocupat nu neaparat de aspectul de virtuozitate, de tehnica al textului, cit de subiectele din ce in ce mai apropiate de dramele lumii contemporane. Daca inainte, adoptind calea parabolei, piesele sale se situau intr-o atemporalitate, fie ea si aluziva, subversiva, de la acest volum Matei Visniec devine un dram