VIATA MEA E UN ROMAN Mardare a fost invins de Himalaya si sufera ca un caine. Dar varful care a ramas "virgin" inca il asteapta... O saliva fina de mosnegut vorbaret uda strazile Bucurestiului cam pe cand ne-am intalnit cu Mardare. Nori gri-inchis, stergatori de zambete, acopereau tot cerul. Din bordul Daciei care ne purtase catre el iesea debusolant un fuior subtire de fum cu miros de cablu electric prajit.

VLADIMIR IOAN

VOINTA. "Ma voi intoarce aici si am sa reusesc" Cadrul perfect pentru debutul unui interviu cu cel care s-a aflat la un pas de a intra in istoria alpinismului mondial si n-a reusit. Trist si fara chef (Karina, fotograful, spunea chiar ca Mardare mai avea putin si plangea de ciuda si suparare ca a ratat ocazia vietii), Viorel ne-a condus in garsoniera in care locuieste cu chirie alaturi de sotie si un iepure alb, mare, cu ochii rosii. Intr-o zi nefericita ca aceea, fiara parea inspaimantatoare si nu ne-a fost clar daca fugea de noi cu frica iepureasca sau incerca sa nu ne sperie si mai tare. Cafea, tigari si povesti cu harta-n fata. Un cearsaf de hartie cu o parte din Muntii Himalaya, cu pete gris care marcheaza varfurile. Una dintre ele este Janak Peak, o culme neatinsa pana acum de om si pe care Mardare impreuna cu Ticu Lacatusu si Ioan Torok, zis si Joe, au vrut sa o cucereasca in aceasta toamna. Fara succes.

VINA. Am sarit peste 28 de ani din viata lui Viorel fiindca in acest moment singura idee care-i sfredeleste creierul este recenta nereusita. Si o considera ca fiind numai vina lui. "Am luat-o inaintea celorlalti cautand sa gasesc un traseu mai usor pentru porterii care veneau cu echipamentul. Deja o parte din ei ne lasasera balta." A urcat printr-un canion si, de sus, a vazut o cale care i s-a parut interesanta si a incercat sa se intoarca la tovarasii lui pe aceasta. Pe masura ce cobora, si-a dat seama ca nu es