Atit creatiile lui Malin Tacu, cit si cele ale lui Ronald Gasparic au fost valorificate editorial, prin grija familiilor, care incearca, astfel, sa le perpetueze memoria. Ce-au fost acesti copii - autori stim, citindu-le cartile. Ce-ar fi devenit, putem, doar, presupune. Inca nu m-am dumirit - pina la virsta asta! - ce resort ii stirneste pe copii (si pe adolescenti) sa scrie poezie sau sa deseneze. E o boala a copilariei, ca rujeola si varsatul de vint? E o joaca, precum sotronul sau de-a v-ati ascunselea? E un exercitiu de initiere, precum matematica, gramatica, muzica, la care nu ai acces daca nu repeti zilnic? E o revarsare a preaplinului lumii inconjuratoare, de care micul print (din orice copil) se simte coplesit? E chiar o expresie a talentului? Mai degraba as zice ca e din toate cite ceva. Pe la sfirsitul anilor '70 (secolul trecut), o colega de la "Cronica", doamna Virginia Burduja, a avut ideea de a organiza, sub egida revistei, un concurs anual, "Autori: copiii!", care sa stimuleze, sa identifice si sa premieze creativitatea in nuce a acestora. Concursul exista si acum, fiind printre putinele fapte trans- revolutionare cu care "Cronica" se poate mindri. Si aceasta intrucit in palmares (si in paginele revistei) n-au patruns niciodata texte, desene omagiale, ferindu-l noi, cei care faceam parte din "juriu", de poluare. Am pus "juriu" intre ghilimele intrucit, ani la rind, de concurs ne-am ocupat doar initiatoarea si cu mine. Sute de plicuri, mii de "compuneri" dar si citeva poezii adevarate mi- au trecut, in fiecare an, prin mina si prin suflet. Cind se incheia o editie eram sastisit, epuizat si- mi ziceam ca gata!, aceasta e ultima pe care o mai "ocirmuiesc", dar in primavara urmatoare abia asteptam sa inceapa a veni plicurile, sa vad ce "lucruri trasnite" le-a mai trecut prin cap copiilor. Se conturasera deja citeva centre de iradiere lirica, aflate in ori