Fetelor, n-o invidiaţi pe Mihaela Rădulescu! Nu tânjiţi după milioanele ei! Nici după sandalele ei! Nici după Monte Carlo-ul ei! Nici după Porsche-ul ei, strigat în gura mare! Iar voi, oameni în toată firea, nu le doriţi fetelor voastre trasee sociale precum cel al doamnei Ţiganu-Rădulescu-Bănică-Schwartzenberg! Dacă totuşi insistaţi în direcţia asta, luaţi în calcul şi nota de plată a dorinţei de parvenire: descoperirea misterelor Capitalei alături de rafinatul Dan Iosif + zborul de libelulă de la un bărbat la altul + telenovele suculente, întreţinute discret prin tabloide + creşterea copilului fără tată, eventual cu amantul, prin camere de hotel + căpuşarea vârtoasă a banilor publici + schimbarea religiei în funcţie de contul fraierului.

Sunteţi dispuse – voi, fetelor – să faceţi toate aceste compromisuri, ba şi altele pe deasupra? (Pudoarea ne obligă să nu pomenim chiar totul.) Dacă da, atunci umpleţi ţara de Mihaele Răduleşti! Sigur, multe vă veţi ofili pe parcurs, căci compromisurile nu oferă garanţia parvenirii; ele sunt necesare, nu şi suficiente. Ca să parvii vârtos – cum a reuşit doamna Mihaela – trebuie să fii dotat cu mult tupeu şi cu infinită neruşinare. În plus, mai e nevoie şi de oleacă de noroc: nu oricărei fâţe îi iese în cale, la momentul potrivit, un Dan Iosif înfierbântat de Revoluţie sau un Bănică junior aflat la vânătoare de moldovence.

Mihaela Rădulescu ar fi fost de admirat dacă s-ar fi îmbogăţit din profesia ei. Miliarde să fi făcut, şi n-ar fi deranjat pe nimeni. Dar aşa, cu bani de pe la ministere, consilii judeţene şi din divorţuri profitabile, chestiunea nu sună a performanţă managerială, ci a curvăsărie financiar-contabilă.

Când ai păpat 800.000 de euro de la Ministerul Sănătăţii ca să mă întrebi: „Fumatul este chiar singura ta plăcere?!“, atunci am şi eu dreptul să te întreb: „Parvenirea este chi