Astăzi sunt aproape uitaţi. Li se spune "Sfinţi Mărunţi” şi, mai mult, nu se povesteşte despre ei însă, până la reforma din 1924, când s-a trecut de la Calendarul Iulian, pe stil vechi, la cel Iulian, pe stil nou, erau respectaţi şi temuţi. Sunt sfinţii holdelor, cei care pun bob spicelor de grâu şi orz, fac porumbul mai mare ca omul, fertilizează şi păzesc recolta. Dar calendarul nostru a rămas în urmă, timpul coacerii grâului va veni abia peste câteva săptămâni iar sfinţii noştri se crede că sunt ocupaţi cu alte lucruri acum, deloc mărunte, precum grindina şi vijeliile, ploile năprasnice şi furtunile de vară.

Celebraţi în zilele de 10, 11, 12, 13 şi 14 iunie, Sfântul Mucenic Timofte, Sfântul Apostol Vartolomeu, Preacuviosul Onufrie şi Sfântul Prooroc Elisei erau consideraţi odinioară adevăraţi străjeri ai verii. "Se spune că în ziua Sfântului Vartolomei începe să se usuce rădăcina grâului şi să se coacă grâul în spic. În vechime, există credinţa că de la acest hotar, vara se întoarce cu faţa către iarnă şi că în pădure încep a se răsuci frunzele de ulm, plop şi tei. Se spune că de Vartolomei se întoarce cerul spre sud, adică scade ziua, dă înapoi, iar noaptea dă înainte. Vartolomei merge împreună cu norii şi cine nu-l cinsteşte va avea mare pagubă în holde. La Vartolomei încep a se număra zilele până când va răsări Cloşca pe cer (Pleiadele), existând credinţa că în ziua răsăririi ei este bine a se semăna grânele de toamnă. La pârguirea lanurilor de orz şi grâu dădea ajutor şi Sfântul Onofrei. Sărbătoarea, numită şi Ziua Şoarecilor, era considerată nefastă pentru rozătoare, mai ales în anii ploioşi. Ciclul sărbătorilor recoltei în formare este continuat la Sfântul Elisei sau "Aliseiul grâului”, cum mai este cunoscut. Se spune că Elisei e servitorul Sfântului Ilie şi al lui Dumnezeu. Sărbătoarea este respectată de femeile din popor, care nu lucrează în ac