EVZ a călătorit împreună cu tricolorii în Ucraina. Dacă fotbaliştii rup cărţile de joc, \"stejarii\" citesc cărţi adevărate. Mihăiţă Lazăr a lecturat \"Lacrimi şi sfinţi\", scrisă de Emil Cioran. Sursa: ADI DOBRE
Avionul companiei Tarom, unul mic, având două motoare cu elice, e gata de plecare. Naţionala de rugby a României decolează de pe "Otopeni" cu destinaţia Timişoara, iar de acolo - în Ucraina. A doua zi, sâmbătă, "stejarii" au meci la Lvov, o restanţă din Cupa Europeană a Naţiunilor. Partida trebuia să se joace astă-iarnă, dar zăpada şi frigul au dat peste cap programarea. "Până la urmă, a picat bine acest meci. E un amical bun înaintea Cupei Mondiale", zice, vesel, Romeo Gontineac, antrenorul României. Tehnicianul nu-şi poate testa însă toţi jucătorii. Vreo cinci au rămas la Izvorani, bolnavi. "Csaba Gall a făcut o enterocolită. A slăbit 6 kilograme în doar câteva zile", comentează Ion Paulică, "englezul" lotului.
Batrânul avion gâfâie. Porneste cu spatele. "Semn rău", se aude o voce. E incredibil cum mulţi dintre zdrahonii din naţionala României pun capul în pamânt, se roagă sau încearcă să adoarmă rapid, înainte ca avionul să prindă viteză şi să decoleze. Pompiliu Borş, fostul mare internaţional, acum în stafful "stejarilor" pune fruntea pe scaunul din faţa şi nu îşi ridica capul nici când pilotul ne anunţă că "în dreapta puteţi admira masivul Retezat"!
"Mă duc să-mi iau chiloţi!"
În avion, cei mai mulţi dintre rugbişti, munţi de oameni, stau cu genunchii în gură. Aparatul de zbor e unul pentru liliputani, şi nu pentru uriaşii lui Gontineac. Cel mai liniştit dintre ei se arată mijlocaşul Florin Surugiu. La înălţimea şi greutatea lui, 1,70 metri şi 70 de kilograme, n-are nicio problemă cu spaţiul din avion. Se vorbeşte mai mult în şoaptă, se glumeşte cu măsură, se discută despre Cupa Mondială, despre tactică. Cristian Petre,
