Icoanele prezentate în ex­po­ziţie au fost descoperite de scrii­torul Toma George Maiorescu în a doua jumătate a anilor '60 în urma unor cercetări siste­matice în satele Ştinotari şi Căr­bu­nari, situate pe Muntele Gheorghe (din Munţii Banatului). Locuitorii celor două sate, cunoscuţi sub numele de bufeni, erau olteni veniţi în sudul Bana­tului la începutul secolului al XVIII-lea şi a căror ocupaţie era cărbunăritul.

Conform Enciclopediei României: „Numele de bufeni provine de la cuvântul bufă, care însemna bufniţă, pasăre de noapte. Explicaţia acestei denumiri stă în faptul că oltenilor le era interzisă mutarea din locurile unde erau aşezaţi, astfel încât puteau circula de la sat la sat numai noaptea. Din acest motiv, numele lor popular a fost asociat aceluia de bufe, oameni care umblă noaptea. Bănăţenii i-au mai chemat şi bribeţi. În schimb, oltenii îşi ziceau ţereni, după Ţara Românească”.

Se crede că în zonă, în apropierea Muntelui Gheor­ghe, a existat un centru de pictură a icoanelor pe sticlă.

Multe dintre icoane cuprind scene din Vechiul Testament, o abordare inedită, asemenea scene nemaifiind pictate de meşterii ţărani de până atunci. Uimit de aceste descoperiri, Toma George Maiorescu spunea că lucrările se remarcă printr-o „libertate absolut fantastică de desen şi culoare” (culori tari, roşu, albastru şi verde), dar şi printr-o certă influenţă catolică.

Majoritatea icoanelor din această colecţie – cea mai veche este datată 1838 – sunt pictate pe sticlă, colecţionarul fiind atras de ele datorită „li­bertăţii de expresie formidabile a iconarilor”.

Expoziţia poate fi vizitată până la 7 ianuarie, de marţi până duminică, între orele 9:00 şi 17:00, la Sala Irina Nicolau. Intrarea este liberă.

Icoanele prezentate în ex­po­ziţie au fost descoperite de scrii­torul Toma George Maiorescu în a doua jumătate a anilor '60 în urma unor ce