Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii suscită, de câteva zile, dispute aprinse, alimentate de unele acuzaţii cu caracter politic. Iată conţinutul primului alineat al acestui act normativ atât de controversat:

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileşte obligaţia furnizorilor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice, pentru punerea acestora la dispoziţia autorităţilor competente în scopul utilizării în cadrul activităţilor de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave.

Nu e nevoie să fii jurist de meserie pentru a-ţi pune, din capul locului, câteva întrebări fireşti.

Mai întâi, ce garanţie avem că o formulare atât de ambiguă precum aceasta, "în scopul utilizării în cadrul activităţilor de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave", nu va fi folosită drept paravan pentru abuzuri?

În aceste condiţii, cum se împacă prevederile acestui act normativ cu aceste două articole din Constituţie - Legea fundamentală a ţării?

Art. 26. Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

Art. 28. Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Legea 298/2008 a fost votată, în noiembrie 2008, în unanimitate, excepţie făcând o abţinere, de către Camera Deputaţilor, forul decizional, după ce anterior primise un aviz favorabil din partea Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţa Naţională, respectiv un aviz negativ din partea