Vad ca subiectul pensiilor e pasionant. A inceput aici si a continuat cu interventia Casandrei aici. Cristi Parvan continua dialogul.
Abordarea asta cu “noaptea celor 100 de ani” de la Bismarck la Boc ignora unele repere pe care “sociologii si economistii” le-au tot pus de-a lungul vremii:
1. varianta finantarilor publice din razboaie publice s-a dovedit nefunctionala pe termen mediu.
2. ameliorarea conditiilor de viata si dezvoltarea sistemului sanitar a prelungit durata de viata deci si a duratei de “beneficii” de la sistemul de pensii
3. prelungirea perioadei de scolarizare a scurtat perioada de “contributie”
4. dezvoltarea securitatii muncii a micsorat numarul de “accidente” micsorand astfel numarul de persoane care erau contributori neti
5. natalitatea variaza clar cu gradul de dezvoltare sociala si generatiile tinere (contributoare) au inceput sa fie mai mici decat generatiile in varsta (beneficiare)
6. politicile de imigratii prin care se importa populatii active (contributoare) are in lumea globala si efectul invers ca de undeva emigreaza populatie activa si mareste decalajul. In momentul in care sursa de imigranti nu este o tara cu natalitate mare si speranta de viata mica … lucrurile devin dramatice pentru acea tara.
7. materialele de constructii, modurile de a construi, improvementurile pe microclimat au favorizat atomizarea locuirii micsorand numarul de membrii de familie si implicit si “ajutorul social” din familie
8. subdezvoltarea infrastructurii mari contribuie si ea la aglomerari urbane si la imposibilitatea perpetuarii familiilor mari (cu mai multe generatii)
9. exista guverne inconstiente care desi stiu toate astea actioneaza in sensul agravarii problemei de dragul unor voturi punctuale:
9.1 sprijinind achizitia de case de catre