competenţele lui Leonard Orban, după care s-a oprit spunând că "subiectul e prea serios pentru a fi dus în derizoriu". Pe alt canal mediatic, dar referindu-se la acelaşi subiect, preşedintele competenţele lui Leonard Orban, după care s-a oprit spunând că "subiectul e prea serios pentru a fi dus în derizoriu". Pe alt canal mediatic, dar referindu-se la acelaşi subiect, preşedintele Băsescu juca rolul înţeleptului în tărăboiul iscat, motivând ritos cum a fost el obligat să se implice în desemnarea noului comisar. Ar fi putut de la început s-o facă, explica preşedintele, dar ne-am fi umplut de ridicol. Aşa, se subînţelege, l-a lăsat pe Tăriceanu să-şi rupă singur gâtul şi a intervenit doar pentru a împiedica repetarea gafei. Dacă tontoroiul acesta cu comisarul, de un cinism împins la extrem, nu s-ar juca pe spinarea noastră, ar putea stârni zâmbete.

Despre ce derizoriu mai poate fi vorba, când "afacerea comisarul" s-a tranformat într-un circ de prost gust, cum numai pe malurile Dâmboviţei se poate întâmpla? Ce fel de situaţie ridicolă pentru România a evitat dl Băsescu, când e limpede şi pentru cei mai naivi că nu e străin de eşecul de la Bruxelles şi de neajunsurile de imagine provocate astfel ţării? Conducătorii noştri au talentul de a-şi da cu stângu-n dreptul chiar la momentul când ar trebui să păşească drept.

Iar desemnarea comisarului, primul înalt funcţionar român care trebuie să ne reprezinte în Comisia Europeană şi în structurile comunitare, a ilustrat, cum nu se poate mai nefericit, talentul amintit. Nici nu ştii cine este mai vinovat de terfelirea României: premierul Tăriceanu, care în ciuda semnalelor transmise de la Bruxelles, s-a încăpăţânat să trimită la Comisie un candidat, fără anvergură, democraţii preşedintelui Băsescu, care au negociat ca la tarabă, punând mai presus de interesul naţional, de care fac atâta caz, obţinerea unui minister,