Preşedintele Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, Lucian Duţă, vorbeşte într-un interviu acordat în exclusivitate pentru \"Evenimentul Zilei\", despre mecanismele ingenioase de furt din sistem de sănătate şi despre anchetele în care sunt implicaţi medicii care au fost \"prinşi\".

Pacienţi care-şi cumpără de la medicamente la pansamente în spitale, bolnavi care se sting cu reţetele în mână, şpagă şi tunuri, excursii exotice, internări şi prescripţii "în alb", conflicte ascuţite între "magnaţii" farmaceutici şi autorităţi şi deficit cât cuprinde. Lucian Duţă, preşedintele Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, vorbeşte într-un interviu acordat în exclusivitate pentru "Evenimentul Zilei", despre mecanismele ingenioase de furt din sistem şi anchetele în care sunt implicaţi medicii care au fost "prinşi", despre necesitatea privatizării şi informatizării Sănătăţii şi explică veşnica problemă a sistemului: de ce nu ajung niciodată banii pentru toţi asiguraţii.

EVZ: Susţinătorii taxei clawback spun că, în România, consumul de medicamente a luat-o razna, în timp ce adversarii ei, în speţă, producătorii de medicamente, avertizează că o astfel de măsură îi îngenunchează şi le scade drastic vânzările. Cine are dreptate?

Lucian Duţă: În primul rând, taxa clawback e un instrument indispensabil pe care toate statele îl folosesc la ora actuală pentru a menţine un echilibru între resurse şi tendinţa relativ naturală a producătorilor de medicamente de a creşte necontrolat consumul de medicamente. Gândiţi-vă că, în România, în ultimii trei ani a existat un fenomen îngrijorător. În anul 2007, când încă mai exista plafon de consum la farmacii, chiar dacă era uşor neplăcut pentru populaţie, înregistram chiar excedent bugetar, deci ne încadram în buget foarte bine, chiar ne mai rămâneau bani. În 2008, ministrul Nicolăescu a desfiinţat singurul mecani