Autorul preferă să eticheteze Conchistadorul, simplu, drept scurt roman. Dar, în afară de scurtimea lui (150 pag.), el mai poate primi şi epitetele de roman parodic sau fantastic. Scris cu vervă şi umor, Conchistadorul este "o excepţional de impresionantă fabulă despre descoperirea sinelui şi conştientizarea categoriei umane realizate prin erotism" (Encyclopaedia Britannica). Totodată, reprezintă o introducere ironică în unul dintre miturile cele mai ciudate ale culturii portugheze: sebastianismul. Protagonistul se naşte la exact patru secole după celebrul tânăr rege Dom Sebastiao al Portugaliei, cel care, nesăbuit şi temerar, şi-a condus imensa armată într-o luptă dezastruoasă împotriva maurilor în nordul Africii, dispărând cu acel prilej fără urmă, dar care, conform unei nepieritoare legende, va reveni într-o zi pentru a salva onoarea naţiunii şi a restaura măreţia imperiului portughez. Tânărul Sebastiao din a doua jumătate a secolului XX va demonstra, spre deosebire de tizul său, înclinaţii pentru "bătăliile sexului", drept antidot contra tristeţii şi frustrărilor, bătălii în urma cărora va deveni tot mai înţelept până ce, suprasaturat de plăceri, va dori să-şi "cultive grădina" într-o temporară reculegere de ermit. Născut în 1943, Almeida Faria, actualmente profesor de estetică la Universitatea Nouă din Lisabona, a debutat de timpuriu ca romancier, publicând în 1962 Rumoare albă, roman îndrăzneţ şi inovator care îi va aduce Premiul de Revelaţie al Asociaţiei Portugheze a Scriitorilor. Va mai publica Tetralogia Lusitană, suită de romane centrate pe saga unei familii de latifundiari în preajma "Revoluţiei garoafelor" din 1974. Explicând slabul ecou de care s-a bucurat Conchistadorul în Portugalia (spre deosebire de alte ţări unde a fost tradus), Almeida Faria spune: "Noi am fost o naţiune mare şi bogată, care nu a ştiut niciodată să accepte că este mică. O ţară săr