Florin Nechiti. Noroc că scrieţi scurt şi vă pot cita integral. Transhumanţe aduce a Sorescu: Păstorul se întreabă:/„Oare cîte oi merită iernate?”/Dumnezeu se întreabă, şi El:/„Oare cîte oi ar merita iertate?”/De la ovine/La cele divine/Nu doar behăitul rămîne/ Retoric... Mai slăbuţă e Rugă eficientă, parcă tăiată din Anton Pann: Cea mai placută/ Lui Dumnezeu rugăciune/Este atunci cînd/Nu ceri nimic/Anume. În fine, Statul poate fi folosită ca răvaş la apropiatul Revelion: Mîndra sta-n castel/ Iarna sta-n pastel/ Arma sta-n rastel/ Eu „stau” menestrel... Şi Stan sta-n castan! Cum ştiţi desigur, cel mai frumos stat din lume e statul degeaba. Văd că nu e cazul la dvs.

Marius Constantin. La 18 ani, de la Feteşti, vă recunoaşteţi sensibilitatea, fragilitatea în faţa unei lumi dure şi greu de înţeles. Vă întrebaţi retoric tot felul de lucruri. De ce există tot timpul bătălia între iubire şi ură? Ca să putem supravieţuii (sic!). ?i cum? Rău, se vede. Dar iubire ştim ce înseamnă? Nu, dar ură da. Atunci iubire nu există ci doar imaginaţie. ?i ce vină avem că nu ştim ce înseamnă iubirea? Ar trebui să uităm să urâm. etc. Tinere domn, dacă sînteţi fragil, cum cred că sînteţi, de ce vă expuneţi? Aţi publicat un volum, Vise în amurg, la Ed. Eminescu. Dar dvs. nu ştiţi ortografie. Literatură nici atît. Ce credeţi că scrieţi? Ce titlu e ăsta? Dacă n-aţi fi aproape minor, aş da de pămînt cu dvs. Iar editorul care v-a acceptat, ca să vă ia banii, şi v-o fi spus că aveţi talent e un ticălos. Aruncaţi aiurelile pe care le-aţi scris, începînd cu volumul, daţi Select all + Delete pe tot ce mai păstraţi prin calculator, puneţi mîna pe carte. După un an-doi de lecturi bine alese, să ne citim din nou. Puteţi păstra doar un exemplar din volum ca să aveţi de ce rîde atunci.

Ştefan Muşat. Faceţi o ofertă năucitoare: vreţi să plătiţi spaţiul de publicare în România l