Cântul în ansamblu îi apropie pe tinerii muzicieni. Nu este un truism banal, ci un adevăr adânc, vechi de când lumea. Un lucru simplu pe care e bine să ni-l amintim în răstimpuri. Mi l-am amintit de curând urmărind concertele susţinute la Bucureşti de cele câteva orchestre ale tinerilor muzicieni ce au evoluat la Ateneul Român, de asemenea în Studioul de Concerte al Universităţii bucureştene de muzică. în marea lor majoritate sunt studenţi şi elevi ai liceelor vocaţionale din ţară, ai instituţiilor universitare ale învăţământului nostru artistic. Scopul este nobil iar realizările trebuiesc încurajate, trebuiesc susţinute. Socializarea, comunicarea interumană realizate prin intermediul muzicii sunt constructive, sunt formative. Nu numai în plan artistic. Nu numai la nivelul grupului de participanţi. Este greu de imaginat un impact atât de direct, de imediat, de o eficienţă similară în alte domenii ale artei! Ideea înfiinţării la noi a Orchestrei Naţionale de Tineret nu e nouă. A fost pusă în practică cu aproape doi ani în urmă graţie iniţiativei, demersurilor susţinute, energiei mobilizatoare pe care le probează acest minunat om, acest inimos muzician care este violoncelistul Marin Cazacu, o inimă mare şi o minte luminată aflate în permanentă acţiune. Astfel a luat fiinţă în vara anului trecut, la Sinaia, Orchestra Naţională de Tineret. O lungă perioadă de selecţii, de audiţii organizate în principalele oraşe ale ţării, au precedat repetiţiile şi concertele susţinute, şi de această dată, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal. Inclusiv în vara acestui an. Cu totul recent, în mijloc de decembrie, la Ateneu, sub aceeaşi îndrumare, tinerii instrumentişti s-au reunit într-un concert de sezon oferit în baza unei iniţiative particulare responsabile de întreaga organizare a concertului.

Suita de balet Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, uverturile operelor Nunt