"Nu-mi doresc, totuşi, să trăiesc într-un film", spune a.l.ş., iar eu mă întreb: dar într-un televizor? Şi, aşa cum aş lua paginile de mica publicitate ale unui ziar, ca să-mi caut o locuinţă, iau telecomanda şi studiez oferta. 'Neaţa în epoca de piatră, emisiune prezentată de Horia Brenciu: ar fi sau n-ar fi un domiciliu acceptabil, măcar temporar? Să vedem: îmi place Brenciu şi pare persoana potrivită ca să-mi dea două-trei lecţii de viaţă pe sticlă, căci el este însuşi television-man, parcă s-a născut şi a crescut acolo (şi dacă deschideţi televizorul şi nu daţi de el, înseamnă că doarme); şi aş putea s-o ajut pe fata aceea, Nicoleta, să prezinte vremea, căci nu pare să se înţeleagă prea bine cu prompterul. N-ar fi o viaţă rea. Dar să vedem cum e în alte locuri. Hmm, reclame. Reclamele sînt ca nişte invitaţii, dar aş putea să trăiesc în vreuna? M-aş simţi vinovat că întrerup filmele şi emisiunile preferate ale oamenilor şi îi gonesc pe alte posturi. Deci nu cred. Atunci, Acasă? Are un nume predestinat, dar m-aş simţi în largul meu locuind într-o telenovelă de aici? Şi dacă da, atunci în care? Sînt atît de multe - Femei înşelate, Vei fi a mea, Paloma!, Betty cea urîtă, Salome - şi experienţa mea limitată nu mă ajută să mă hotărăsc. Mai întîi trebuie să mă documentez în legătură cu viaţa în telenovele. Academia Caţavencu (23-19 iulie) îmi sare în ajutor cu o descriere: "Imaginea se mută acum pe cel abandonat, Gonzalo, care, om bătrîn, plînge ca un copil: «Ella no quiero saber nada de mi...Miguel es el unico culpado de eso drama! Yo prefero murir...» Şi toată familia plînge, împreună cu orbul Gonzalo care, cu un baston alb în mînă şi cu ochii pe pereţi, încheie acest episod din telenovela intitulată Soledad - «Nimeni nu a suferit mai mult din dragoste»". Pare destul de aglomerat, dar poate s-ar găsi un loc şi pentru mine. Dar nu trebuie să pierd din vedere faptu