Putini sint cei care i-au dat lui Barack Obama un vot politic, in cunostinta de cauza adica, pentru virtutile sale de politician. Multi negri l-au votat cu motivatie rasiala si (si mai) multi albi l-au ales din snobism. Primii asteapta de la el o lipsita de sens revansa istorica, ultimii - excentricitate politica si liberalism exacerbat. Aflat, la un moment dat, in Austin (Texas), cu citiva ani in urma, un amic local a vrut sa-mi arate, cu orice pret, felul in care se distreaza americanii (sau, ma rog, o buna parte a lor) la inceputul week-end-ului. Ca atare, intr-o vineri seara, m-a imbarcat in Ford-ul lui "Mustang", rosu metalizat, si m-a dus furtunos pe asa-zisa Strada a sasea din capitala Texasului - considerata centrul divertismentului nocturn din zona, un fel de Las Vegas miniatural. Nu pot sa spun ca nu mi-a placut. Am baut bere Newcastle cu trei irlandezi beti turta, am dansat pe sonoritati country, am vazut - live - citeva trupe de rock destul de celebre pe atunci si am urmarit politia calare aplanind o bataie colectiva (de cowboys adevarati), iesita dintr-un bar si continuata entuziast in mijlocul strazii. Am trait intens, vreo sase-sapte ore, o alta dimensiune a vietii yankee, mai putin sesizabila pe coridoarele facultatilor si bibliotecilor pe unde imi faceam eu veacul. Am avut insa si o experienta intrucitva intristatoare, ce mi-a revenit pregnant in memorie dupa recentele alegeri de peste Ocean. Indemnat de prietenul meu, am ajuns - in infierbintata (la propriu) noapte texana de sfirsit de iulie - si in fata unui cochet bar de pe Strada a sasea, numit (cu rezonante din Edgar Allan Poe) The Black Cat/Pisica neagra. "E un bar exclusivist al persoanelor de culoare", mi-a explicat Bob cu toata seriozitatea. "Cum adica?" am intrebat, banuind o glumita rautacioasa la adresa afro-americanilor, deloc in spiritul corectitudinii politice, atit de puternic intrate