Am scris de-a lungul anilor despre comunismul dinastic, m-am ocupat de similitudinile dintre experimentul lui Kim Il-sung si cel al lui Ceausescu. In 1986 am publicat in revista “Orbis” din Philadelphia un articol intitulat “Byzantine Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Socialism in Romania”. Am examinat logodna stalinismului dezlantuit cu delirul sovin, a narcisismului autarhic cu paranoia ideologica, relatia dintre partid, armata si politie secreta intr-o dictatura tot mai decrepita. Articolul poate fi citit, tradus in romaneste de Bogdan Cristian Iacob, in cartea mea “Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (editia a II-a, revazuta si adaugita, Humanitas, 2008). Ma gandesc sa scriu acum un studiu intitulat “Confucian Rites, Stalinist Follies” The Twilight of Dynastic Communism in Nortgh Korea”.

Intre ideologia juche si protocronism, intre kimirsenism si ceuausism, au existat inrudiri flagrante. Asemeni ultimului Dej si lkui Ceausescu, Kim Il-sung a sfidat hegemonismul moscovit desi, fara Kremlin n-ar fi ajuns niciodata la putere. A desovietizat Coreea de Nord doar pentru a o staliniza paroxistic. Nu s-a aliniat nici cu Mao, si-a aparat cu morbida patima “independenta si suveranitatea”, adica un despotism demential. Ceausescu isi visa si el arma nucelara. Kim Jong-il chiar a dobandit-o, lasand-o mostenire straniului sau urmas. Serialul meu despre Nicu Ceausescu s-a intitulat “Ispita comunismului dinastic”, et pour cause. Moartea lui Kim Jong-il, reiese acum, nu a fost ceea ce s-a spus initial. Dictaturile paranoice traiesc sub semnul miracolului si misterului. Miracolul s-a epuizat, nu insa si misterul.

Este foarte probabil ca moartea sa se fi produs acasa, nu in tren. Dupa cum nu este exclus ca ea sa fi fost precipitata, precum in tragediile shakespeariene, de catre cei care beneficiaza acum de puterea absoluta: unchiul si matusa succesorului proa