La Microelectronica râvneau toţi şefii de promoţie din toate facultăţile de Electronică din ţară. Atmosfera de elită, tineri foarte mulţi şi entuziaşti, tehnologie de ultimă oră care se bătea de la egal la egal cu piaţa internaţională de profil, pază militarizată, dar şi plecări în străinătate cu duiumul.
"M-am angajat în 1983 ca electronist simplu la Microelectronica, «perla coroanei industriei IT» din RSR, şi, ca să nu fiu modest, că nu-mi şade bine, cred că cea mai mare din toată Europa", spune Adrian Furnică despre locul său de muncă în perioada 1983-1991.
"Plecările în străinătate nu erau până în Bulgaria. Se pleca în RDG (cei mai fraieri) şi în Italia, Anglia sau Franţa, iar cei cu adevărat dotaţi au prins şi Japonia. E adevărat că oamenii noştri au convins cu multiplele lor calităţi Vestul şi chiar au făcut treabă bună pe unde s-au dus şi nu s-au mai întors. Şi parcă ar trebui să aduc aminte aici de câţiva ingineri de-a dreptul geniali, care au făcut carieră de milioane de dolari şi chiar în Sillicon Valley: Statovici, Voicu, Smărăndoiu şi alţii. Plus un director care se implica direct până la cel mai de jos nivel, care avea grijă de oameni şi care pe deasupra mai era şi draguţ. Îl cheamă Gheorghe Constantinescu. A înfiinţat după Revoluţie firma Roel, distribuitor Ricoh multă vreme."
Potrivit lui Furnică, pentru cine a lucrat acolo pe vremea aceea timpurile n-au fost chiar rele. Se lucra în acord global şi se exporta la greu. "Nu era lună să nu luăm în plus la salariu 15-40%... şi erau bani nu glumă. Pai, eu eram la vremea aia muncitor electronist categoria 5 cu 2 şi erau luni când luam la salariu cu mult peste ce câştiga mama după 30 de ani de medicină... Acolo au apărut pentru prima oară calculatoarele 286 şi ne strângeam pe lângă ele să ne minunăm. Am văzut plottere (aparate de desen la scară ma
