Mișcări de stradă, răpăiala cuvintelor, adulmecarea inamicului. Conflictul dintre cele două tabere are de toate. Am intrat în a patra săptămână de protest. Deja există o istorie. Avem bătălii pierdute, avem și bătălii câștigate. Se întâmplă adesea ca spectatorii să fie prinși în mijlocul tirului. Iar asta să îi aducă într-o tabără sau alta. Ceea ce este sigur e faptul că încleștarea se extinde.
Tabăra pro-aur: RMGC, politicienii și marea parte a presei.
Principala modificare majoră este cea a mesajului strategiei de comunicare. Pentru a treia oară!
Să recapitulăm: RMGC este autorul unei campanii de schimbare a percepției asupra exploatării miniere de la Roșia-Montană. Pe scurt spus, încearcă să îi convingă pe români că proiectul minier trebuie să se întâmple. În astfel de campanii, emoția primează, rațiunea stă pe locul doi. De cele mai multe ori dă o mână de ajutor emoției. Ca atare, e nevoie de un mesaj care să te facă să aderi cu totul. Unul care să te locuiască. Sau să te confiște.
Primul mesaj, cel dinaintea crizei instalate acum 3 săptămâni, a fost cel al beneficiilor economico-socialo-culturalo-ecologico-militaro-sportivo-educaționalo-geologico-istorico-culinaro-științifico-etnologico-strategico-antropologio-umanitaro-reginalo-naționale. Înțelegeți voi. E bine să se întâmple minierit din toate punctele de vedere. Numai Dumnezeu nu a fost invocat în chestiunea aceasta. Zalmolxis a fost însă amintit în numele minieritului-secular-din-moși-strămoși-până-la-daci.
Acest mesaj era prezent pe toate canalele media plătite de RMGC prin contracte de publicitate. Adică mai tot ce mișcă presa din România. Protestele au prins amploare și au reușit să treacă de blocajul mediatic impus de televiziunile, cotidianele și site-urile care defilau cu mesajul beneficiilor fabuloase aduse de exploatarea de la Roșia-Montană. Acesta a fost momentul în car
