Daca ar fi monotona, poate ca s-ar numi melopee. Daca ar avea doar chitara, am zice ca se trage din muzica psihedelica propusa de Jimi Hendrix. Daca ar avea numai vioara, am vorbi de creatiile unui Paganini modern. Pentru ca aceastea nu sunt valabile, muzica lui Yann Tiersen ar fi mai corect caracterizata ca fiind spatiala. Miercuri, 4 noiembrie, taciturnul artist francez a oferit o ora si jumatate de escapism muzical, indus prin sunete de chitara, vioara, mandolina, clarinet, sintetizatoare si un instrument cu unde Martenot, generand insa pareri nu intotdeauna favorabile in randul celor prezenti.
Timid, cum l-a caracterizat un francez aflat in primul rand, privind aproape intotdeauna in pamant sau catre instrumente, Yann Tiersen a venit la Sala Palatului fara celebrul sau acordeon. A avut insa la el chitara si vioara si a reusit, dupa putine - dar intense - minute, sa rupa cateva dintre firele arcusului.
Cu ajutorul a sase muzicieni, printre care si desculta Christine Ott, raspunzatoare de instrumentele cu unde Martenot, Yann a prezentat un concert orientat spre rock, spre nemultumirea multor spectatori, care asteptau o seara in lumea lui Amelie Poulain.
Vreme de o ora si jumatate au fost oferite piese ca La terasse, Till The End, Le Train, Dark Stuff, Kala, Chapter 19, Palestine, Fuck Me, dar si Sur le fil, cantata de Yann Tiersen doar la vioara.
Parerile fanilor
"Nu mi-a placut. A fost cu totul altceva decat la ce ma asteptam eu. Yann Tiersen e totusi cunoscut pentru alt gen de muzica decat ce ne-a aratat in seara asta". (Ionut)
"M-a innebunit cu zdranganeala aia a lui. Mult zgomot pentru nimic, cum zicea Shakespeare. Trei sferturi dintre noi venisem pentru Amelie. Am inteles ca vroia sa promoveze noul album, dar putea macar la final sa bage cateva dintre cele de pe Amelie. A cantat doar o piesa
