Dacă Festivalul Operelor Naţionale desfăşurat la Cluj a debutat cu Aida, întâmplător sau nu, a propus, în final, o altă operă verdiană, închizând cumva „cercul“ cu Nabucco 12 (Nabucodonosor) „un spectacol de Alexander Hausvater“, „muzica de Giuseppe Verdi“ (decoruri Dobre-Kothay Judit, costume Viorica Petrovici). O producţie mult discutată şi controversată încă de la premiera din iarnă, când a „beneficiat“ însă de o conjunctură socio-politică extrem de favorabilă unui impact puternic, speculat din plin de mass-media. Şi cum… „nimic nu e nou sub soare“, mi-am amintit că şi prima montare clujeană, semnată în 1986 de regizorul Viorel Gomboşiu, a adus, ca şi acum, imagini (proiectate pe fundal) din perioada holocaustului, a hitlerismului, cu atrocităţile bine ştiute trăite de „poporul evreu“, la suferinţele căruia se referă şi libretul operei, inspirat de povestea biblică a asupririi de către Nabucodonosor, regele Babilonului. Şi totuşi, partitura verdiană se intituleazăNabucco… Desigur, acum s-a adăugat şi acel 12, pentru că s-a prezentat în anul 2012 – dar dacă va figura pe afiş şi în 2013… se va modifica „indicativul“? Transferată (de asemenea) în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, acţiunea aduce pe scenă şi soldaţi cu mitraliere (şi Abigaille poartă o asemenea armă) şi evrei închişi în cuşti sau duşi la „camera de gazare“ (moment care determină apariţia unor actori aparent complet dezbrăcaţi, purtând însă, măcar parţial, costume mulate, de culoarea pielii) şi (din nou) proiectarea pe fundal a unor portrete de evrei probabil victime ale masacrului (dar de ce revin ciudat doar câteva figuri, când, de fapt, există mii de asemenea fotografii?!), imagini din „trenurile morţii“ sau din lagăre. Peste toate acestea, jocuri de proiecţii realizate pe computer, amintind fără voie de „caleidoscopul“ copilăriei noastre (cam la fel cu cele utilizate în Tru