La mijlocul anilor '90, in revistaZig-zagapărea primul serial umoristic din presa românească postdecembristă. După un deceniu şi jumătate, am constatat că a rămas atât de afurisit de actual, incât am decis să-l republicăm.

Motto: "Tragi cu puşca, nu ia foc.

Păsărica-i cu noroc:

Noroc Bun!"

(Din inţelepciunea populară)

Se auzi mai intâi un oftat, apoi un zgomot de tăblărie, un hirşâit şi, alunecând pe burlan, ateriză un cetăţean obişnuit, de-al nostru, dintre noi, pentru ei. Avea nişte tenişi obosiţi, o pereche de blugi prespălaţi şi prepurtaţi şi o scurtă de camuflaj.

Câine incepu să mârâie, dar Zizi il poptoli şi ii intinse mâna omului:

- De ce să nu ne cunoaştem noi, domnule?

Omul ii strânse mâna cam cu fereală, repezind priviri speriate in jur:

- Eu vă cunosc... 17 martie 62, maternitatea Giuleşti, aveaţi trei chile două sute... Aţi intrat la pionieri in mai 71, in vreme ce Jean, naşul vărului din partea mamei, ii spunea Mariei Ionescu, ulterior Popescu, pe o bancă in Herăstrău: "Le vine rândul şi ăstora!"...

- Adică să vă cunosc şi eu, reformulă Zizi, făcându-i semn s-o ia spre casă. O palincă merge?

Câine ii urma vigilent, pândind orice mişcare prea bruscă.

- Merge, numa' să-i spuneţi lu' ăsta să stea blând, că am rămas speriat de când m-a impuns un bou!

- Câine, fii cuminte! Dar ăsta nu-i bou.

- Nu, dar orişicât.

Luminiţa ii intâmpină cu gesturi precipitate: tocmai urmărea o emisiune in care se explica limpede cum creşterea enormă a preţurilor va duce la ridicarea nivelului de trai.

La al treilea pahar, Păsărică işi dezlegă limba:

- Eu le-am propus o chestie trăsnet… dacă tot ne-am băgat acum oamenii in organele alea… militare… şi dacă tot e numele terfelit, vai de mama lui… să ne zicem "Guns 'N Roses Fan Club"!

- Şi ei? il zgindări Zizi. @N_