Un summit esenţial

În zilele de 3–4 aprilie, la Strasbourg (Franţa) şi Kehl (Germania) se vor aniversa 60 de ani de la semnarea Tratatului Atlanticului de Nord, actul fondator al celei mai de succes alianţe politico-militare din istorie – NATO. Pe agenda summit-ului se află probleme esenţiale pentru definirea rolului şi a relevanţei Alianţei în securitatea internaţională. Este de aşteptat ca Afganistanul să fie capul de afiş al reuniunii. Totodată, se doreşte conturarea unui document de viziune care să reafirme consensul statelor membre asupra rolului NATO la începutul secolului XXI. Această Declaraţie asupra Securităţii NATO ar urma să formalizeze o viziune politică de tranziţie, interimară, care să conducă anul viitor la adoptarea unui nou Concept Strategic (după sfârşitul Războiului Rece au existat două astfel de redefiniri strategice, în 1991, respectiv 1999). Lărgirea Alianţei nu pare să fie, la acest moment, o prioritate politică pe niciunul dintre cele două maluri ale Atlanticului. Totuşi, este previzibilă reafirmarea de principiu a disponibilităţii NATO de a se extinde cu state precum Georgia şi Ucraina. Nu se va preciza un orizont de timp predictibil, pentru simplul motiv că, astăzi, la nivelul Alianţei, nu pare să existe suficient consens politic asupra oportunităţii continuării procesului de lărgire cu state plasate într-o zonă atât de sensibilă pentru Rusia. Summit-ul anticipează consolidarea relaţiilor dintre NATO şi UE, pe fondul revenirii Franţei în structura militară a Alianţei.

Afganistanul – prioritate zero

În toată istoria sa, NATO s-a adaptat continuu unor realităţi mereu noi – iniţial Războiului Rece, apoi anilor ‘90, iar acum unui mediu de securitate în care geografia ameninţărilor şi a securităţii este variabilă şi se află preponderent în afara spaţiului acoperit de tratatul fondator. „În esenţa sa, NATO rămâne o organ