Este destul de greu de explicat schimbarea de sentiment a bancilor internationale fata de economia romaneasca.

Cum de in doar doua luni leul a devenit o moneda atractiva, riscul de tara este in scadere, iar estimarile privind cresterea economica au ajuns sa fie chiar si de 2% pentru 2010, asa dupa cum a anuntat ieri de exemplu agentia Fitch?

Explicatia oferita ar fi ca instabilitatea politica diminuata prin instalarea unui nou guvern, asa cum a cerut FMI, i-ar fi linistit pe investitori.

In ianuarie anul trecut, guvernul Boc se confrunta cu criza gazelor, cu devalorizarea leului si cu scaderea ratingului de tara.

In ianuarie 2010, are mai mult noroc. Banca

Nationala a redus dobanda si finantarea in lei s-a ieftinit, finantarea in euro este si ea la randul sau mai putin scumpa ca acum un an.

Tot in ianuarie au venit primele doua semnale bune despre doi parametri macro importanti: in noiembrie 2009 productia industriala si exporturile au incheiat perioada de scadere.

Problema este ca revenirea inseamna doar o intoarcere la anul 2007.

Datele pe anul trecut arata ca productia industriala devanseaza comportamentul de consum al populatiei cu circa trei luni. Adica productia a intrat pe minus in noiembrie 2008, iar consumul in februarie 2009, fata de aceeasi luna a anului trecut.

O lege a economiei spune ca oamenii intarzie sa-si reduca consumul dupa ce constata o diminuare a veniturilor proprii, iar la o crestere a veniturilor intarzie sa-si mareasca proportional cheltuielile.

Teoria este asadar confirmata.

In noiembrie 2009, productia industriala a revenit pe crestere, astfel incat este probabil ca si consumul sa-si revina in februarie- martie.

Insa factorul perturbator fata de evolutia din 2009 vor fi salariile din sistemul bugetar, care au cunoscut o crestere inertiala anul trecut. In 2010, din cauza pierd