La Cannes, în ultimele câteva zile competiția a început să obosească, iar juriul se pregătește să-și joace rolul cel mare...
Ştiaţi că bugetul Festivalului de la Cannes e de 20 de milioane de euro? Pare mult, la prima vedere. Dar când afli că festivalul generează afaceri de 200 de milioane de euro, nu mai pare mult, dimpotrivă, pare doar o investiţie inteligentă, rezonabilă şi profitabilă!
În ultimele zile, competiţia a început să şchioapete; au apărut, în serie, câteva filme „de gen” (dar cine spunea: „toate genurile sunt bune, în afară de genul plicticos”?), câteva policier-uri extrem de violente şi de şablonarde, sau câteva filme naiv-narcisiste, pe care le uiţi instantaneu. Culmea, pe fondul de oboseală acumulată, unele secvenţe „şocante” au efect invers: de pildă, ieri seară, la proiecţia de presă, pe ecran trecea o scenă de lesbianism, iar în sală se auzea, ferm, un sforăit! Probabil multă lume a mai aţipit, la cele trei ore cu „Viaţa Adelei, capitolul 1 şi capitolul 2”, un film francez rătăcit în competiţie (Adela, o senzuală elevă de 15 ani, îşi caută identitatea sexuală, ajutată de o tânără cu păr albastru şi aer androgin)...
Spiritele juraţilor se încing
L-am auzit pe Steven Spielberg declarând, în glumă, evident, că ar vrea să revadă „12 oameni furioşi”, ca să se pregătească pentru jurizarea care va avea loc mâine- poimâine, şi în care spiritele juraţilor se vor încinge, într-un spaţiu închis... Doar că „ei” nu vor fi 12, ci 9! Tot 9 judecători sunt şi la Curtea Supremă din filmul maestrului britanic Stephen Frears, „Cea mai mare bătălie a lui Muhammad Ali”, ales în selecţia oficială, dar în afara competiţiei. Păcat! Decât tribulaţiile Adelei, ar fi fost infinit mai palpitante rundele lui Cassius Clay cu justiţia americană! În anii ’60, regele boxului, un tip dur şi incomod, cel care se autoproclama „cel mai mare” (şi, în general, chi