Stil si maniere
Duminica trecuta, in preziua aniversarii a 60 de ani, pictorul Liviu Suhar a deschis, in salile Muzeului de Arta Contemporana de la Palatul Culturii, o ampla expozitie retrospectiva. Cele peste o suta de lucrari stranse laolalta puncteaza traiectoria unei prodigioase cariere artistice, intarindu-ne convingerea ca suntem in fata unei opere de o vigoare si o rotunjime putin obisnuite.
Liviu Suhar e personal nu doar prin unitatea stilistica a panzelor, ci, mai ales, prin permanenta prezenta a gandului indaratul formelor si culorilor. Pictura sa isi trage consistenta dintr-o reflexivitate grava, dramatica aproape, din care pricina nu e destul sa o privesti, trebuind sa o si intelegi. Intr-o vreme in care decorativismul ameninta sa devina cuvant de ordine, Suhar are taria de a ne face partasi la nelinistile constiintei in preajma necunoscutului ce i se casca dinainte.
Arta este arareori rodul trecatoarelor clipe de fericire si numai atunci cand fericirea isi iese, cum se zice, din fire, calcand hotarele si prinzand sa doara. Altminteri, ea obisnuieste sa creasca din suferinta, este expresia sublimata a suferintei: fizice, sufletesti, intelectuale. Caci gandul insusi devine, din momentul cand trece de aparenta realitatilor, intrebandu-se asupra miezului lor, o inepuizabila sursa de durere, materialul din care orice creator adevarat isi dureaza opera. A da chip propriu indoielilor, temerilor si spaimelor vechi de cand lumea, dar atat de vii tocmai pentru ca s-au dovedit insolubile, iata ceea ce constituie, dupa parerea noastra, marea izbanda a picturii lui Liviu Suhar.
Publicul iubitor de arta al Iasilor a onorat cum se cuvine momentul aniversar, umpland pana la refuz Sala Voievozilor. Mai putin notabilitatile urbei. Nu spun, Doamne fereste, ca activitati mai prozaice, dar infinit mai presante, nu le vor fi solicitat p
