Pe Stadionul „23 August“, la meciurile de fotbal veneau şi 100.000 de spectatori! Acum 26 de ani, oamenii au ajuns lângă teren, iar miliţia n-a intervenit de teamă să nu agite spiritele.

„Adevărul" vă prezintă povestea Stadionului „Naţional" din Bucureşti. A celui vechi, care a purtat timp de circa patru decenii şi numele „23 August". Şi a celui nou, care va fi inaugurat la meciul cu Franţa (6 septembrie). Astăzi vă relatăm evenimentele de la celebrul cuplaj din martie 1985, când la meciurile Steaua - Rapid (2-0) şi Sportul Studenţesc - Dinamo (2-1) spectatorii n-au mai avut loc în tribune şi au urmărit meciurile de pe pista de atletism care înconjura terenul.

Una dintre cauzele pentru care s-a decis demolarea Stadionului „Republicii" ar fi fost că acesta se afla prea aproape de Casa Poporului. În anii '80, apropiaţii lui Nicolae Ceauşescu se temeau că oamenii adunaţi la un meci de fotbal ar putea să se revolte, pe fondul nemulţumirii generale provocate de lipsurile în care trăiau, împotriva regimului. Şi că masa deja formată şi agitată ar putea lua cu asalt clădirile puterii. Dovezi care să sprijine această ideea nu există. A fost poate doar o speculaţie pornind de la faptul că, în 1969, în America Latină a izbucnit un război de la un meci de fotbal dintre El Salvador şi Honduras. Şi chiar aşa i s-a spus: "Războiul Fotbalului".

„RSR, luptă RSR!"

Adevărul este că în perioada comunistă, pe stadioanele de fotbal de la noi scandările suporterilor erau cuminţi. Oamenii se fereau să-şi strige cu voce tare nemulţumirile. Ba chiar făceau deseori trimitere la Republica Socialistă România în sens pozitiv. "RSR, luptă RSR!", se auzea la meciurile naţionalei. Sau "Cel mai bun din RSR tot X-ulescu al nostru e!", la partidele echipelor de club. „X-ulescu" fiind, desigur, fotbalistul preferat. A existat, totuşi, şi un moment ceva mai delicat, unul la ­care