Desi patru-cinci echipe se bat pentru titlu in ultimele trei etape, nici una dintre ele nu poate intretine sperante serioase pentru Cupele Europene. Aparent, avem un campionat de fotbal extraordinar de disputat si Mitica Dragomir, tartorul de la Liga, are cu ce se lauda: de cite ori s-a mai vazut, doamnelor si domnilor, ca, inainte de final cu trei etape, patru-cinci echipe sa aiba sanse reale la titlu? In Italia se bat Inter cu Roma, in Spania, Barcelona cu Real, in Anglia, Chelsea cu United, basca faptul ca, in Franta si Germania, Marseille si Bayern si-au antamat deja titlul cu doua etape inainte. Campionat fain, ce mai! Numai ca, daca ridicam acest dramatism la rang de criteriu fundamental, ajungem sa confundam suspansul cu calitatea. Campionatul spaniol se disputa de multi ani intre extraterestrii din Barcelona si galacticii de la Real, dupa cum sezoane de-a rindul romanii s-au acrit de duelurile Steaua - Dinamo. Doar ca, in epoca plicticoasa a luptei in doi, nationala Spaniei a cucerit titlul european si este una dintre marile favorite la cel mondial, pe cind fotbalistii romani, in vremea dinamo-stelista, stateau acasa si se uitau pe sticla la altii. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nationala Spaniei nu statea chiar asa de comod in fotbalul international pe vremea cind in inaltimile "Primerei Division" isi mai bagau coada alde Valencia, Sevilla sau Deportivo. Exista si argumentatia inversa: Franta, de exemplu, a avut mult timp renumele unui campionat echilibrat, dar cind Lyon a luat-o razna si a cistigat cinci titluri consecutive, nationala cocoseasca a dat rateuri. La noi este limpede precum cristalul ca echilibrul din fruntea Ligii I este unul mincinos. Ca nu s-au ridicat CFR Cluj, Urziceni, Timisoara si Vaslui la nivelul echipelor bucurestene de pina nu demult, dinamica valorii fiind inversa. Steaua, Dinamo sau chiar Rapid s-au obisnuit cu luptele interbucur