În 2010, întârzierile trenurilor au cumulat peste 95.822 de minute (1.597 de ore sau peste 66 de zile) din cauza degradării infrastructurii feroviare.

Cum s-a ajuns în această situaţie? Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) explică acest fapt prin subfinanţarea succesivă, an de an, a activităţii de mentenanţă, lucru care a condus la degradarea continuă a stării de bună funcţionare a elementelor componente ale sistemului feroviar.

Practic, peste 5.708 km de linii, ceea ce reprezintă 43% din lungimea totală a liniilor de cale ferată, sunt scadente la reparaţii capitale. Mai mult, din cele 18.170 de poduri şi podeţe aproximativ 22% - circa 4.000 de obiective au durata de viaţă expirată, iar un număr de 12.206 poduri şi podeţe – aproximativ două treimi- sunt scadente la reparaţii pentru readucerea în parametrii de funcţionare.

Totodată, un număr de 642 de poduri şi podeţe trebuie înlocuite de urgenţă, arată oficialii MTI într-o notă de fundamentare a unui proiect de act normativ.

Conform sursei citate, pe întreaga reţea (20.172 km) există un număr de 1.322 puncte periculoase, din care 763 sunt pe linii magistrale şi principale, iar 40% din numărul total de tuneluri sunt scadente la reparaţii capitale.

"În prezent sunt 570 restricţii de viteză, cu un număr de 1.277 km faţă de 245 restricţii cu 602 km în 2001. Trebuie menţionat că majoritatea restricţiilor nu au acoperire în timpii de mers, ceea ce face ca multe trenuri să aibă întârzieri", se menţionează în sursa citată.

Un alt impediment este dotarea cu instalaţii de centralizare electrodinamică a staţiilor. Din cele 634 de staţii dotate cu astfel de instalaţii 600 au durata normală de funcţionare depăşită.

Astfel, din cei 10.407 km linie de contact din linie curentă, staţii şi tuneluri 8.981 km(86,3%) sunt cu te