Începute în ianuarie 2003 şi publicate în anul următor, convorbirile lui Eugen Simion cu Andrei Grigor au acum un sequel: o a doua ediţie, consistent adăugită, în care se regăsesc peste o sută cincizeci de pagini noi, scrise (dialogate) în 2011. Cu aceasta, nu doar biografia intelectuală şi existenţială a criticului „şaizecist“ capătă contur. E pus în perspectivă inclusiv decupajul anterior, oferit sub titlul În ariergarda avangardei. Formula, barthesiană, se păstrează, după cum rămîn pe masa discuţiei multe dintre subiectele deja atinse – şi care, departe de a fi epuizate, cunosc „reactivări“ şi actualizări foarte în spiritul lui Eugen Simion. Ariergarda avangardei: aceasta vrea să însemne o poziţionare a criticului pe harta bătăliilor şi a războaielor literare, cu o soluţie de echilibru. Nici conservatorism ruginit, nici adoptarea noului cu orice preţ artistic. Cu toate că şi-a făcut un model din E. Lovinescu şi i-a dedicat teza de doctorat, autorul Scepticului mîntuit este apropiat, structural, de G. Călinescu. Relativismului lovinescian al valorilor (mult mai puţin prizat de E. Simion decît autonomia esteticului) îi preferă stabilitatea călinesciană în spaţiul securizant al cîte unei ample Sinteze; iar textele şi le scrie nu pentru a „acoperi“ un anumit moment literar şi pentru a le revizui, eventual, într-un altul, ci pentru a le integra într-o preconizată construcţie critică. Armonizînd biografia cu bibliografia, convorbirile de faţă au un nucleu tare, care aici stă: în efortul consecvent de autoconstrucţie şi configurare. Un copil dintr-o familie ţărănească, nici prea-prea, nici foarte-foarte sub raport material (anii 1940-1944); un elev modest îmbrăcat, pe care-l identificăm cu greu în marea de tineri din curtea Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel“ din Ploieşti (anii 1944-1952); un adolescent cu gîtul subţire şi ambiţii mari, care începe şi sfîrşeşte Filo