Acum patru ani, Romania a dat unda verde atletei Alina Astafei de a concura sub culorile Germaniei la Jocurile Olimpice de la Atlanta. In acest an, cubanezii nu au mai procedat la fel cu campioana mondiala la saritura in lungime, Niurka Montalvo. Culmea e ca tot ei s-au suparat! Intotdeauna cind se apropie vreo editie a Jocurilor Olimpice, apar probleme cu privire la reprezentativitatea unor sportivi de frunte. Libertatea de circulatie a oamenilor, instituita pe batrinul continent si raspindita pe tot mapamondul, a dus, logic, la dese schimbari de nationalitate ale sportivilor si, implicit, la noi reprezentari sportive la cea mai importanta competitie care se desfasoara in lume. Daca, pina acum, "campioana" racolarilor de sportivi era Germania, acum Franta pare a-i calca hotarit pe urme, in unele situatii depasind-o. In lotul francez, pe linga o serie impresionanta de sportivi maghrebieni nascuti in Hexagon (precum fotbalistul algerian Zinedine Zidane, francez get-beget din Marseille), au aparut o serie de noi vedete ale sportului, cum ar fi alergatorii de cursa lunga Driss Mazzouzi, Moustapha Ezzaid si, mai nou, Smail Sgyr, care, pina nu de mult, aparau culorile Marocului. Kenyenii Wilson Kipketer si Robert Kiplagat apara culorile Danemarcei, vedetele sariturii cu prajina in Australia se numesc Tatiana Grigorieva si Dmitri Markov, iar loturile nationale de tenis de masa ale unor echipe din vestul Europei sint pline de chinezi. Marea dificultate a acestor cazuri de transnationali consta in faptul ca, daca ei nu constituie o problema in ceea ce priveste participarea la Campionatele Mondiale sau Europene, la Jocurile Olimpice situatia este esentialmente diferita. Charta Olimpica statueaza clar ca un sportiv nu poate reprezenta culorile unei natiuni decit in cazul in care are obtinuta cetatenia tarii respective de cel putin trei ani sau, in situatia contrarie, daca cele