La stabilirea obiectivelor si masurilor gestiunii in circuit a deseurilor trebuie avut in vedere urmatoarele:
• o gestiune in circuit ideala, in care toate bunurile sunt reintroduse complet in circuitul materiilor, nu este posibila, de aceea in cadrul multor metode de reciclare sunt utilizate materii prime si energie (de ex. apa si caldura la curatarea sticlelor de folosinta multipla), iar, pe de alta parte, reciclarea este intemeiata numai atunci cand in favoarea ei vorbesc bilantul ecologic si rentabilitatea;
• reciclarea presupune anumite bariere tehnologice (de ex. utilizarea hartiei vechi la producerea de hartie noua necesita aport de fibre noi, datorita scurtarii lungimii fibrelor cu fiecare ciclu de revalorificare);
• realizarea circuitului complet al materiilor existente unei piete functionale pentru materiile prime secundare si pentru produsele reciclate. (Atragem aici atentia asupra legilor entropiei, conform carora si reutilizarea repetata a materialelor are limite).
Indepartarea deseurilor nu apartine gestiunii in circuit, deoarece, prin acest pas, este eliminat un produs din circuitul economic. Independent de gradul atins in evitarea formarii deseurilor si valorificarii, vor ramane inca deseuri care trebuie supuse unei tratari, respectiv indepartari. Asadar, pe langa evitare si valorificare, este necesara si o strategie pentru deseul rezidual.
Tratarea termica, combinata cu depozitarea ecologica a resturilor, precum si depozitarea neingradita actualmente a deseurilor in depozite reprezinta metodele dominante de indepartare a deseurilor.
La tratarea termica are loc o distrugere si o imobilizare partiala a substantelor toxice continute in deseu, ca si trecerea deseului intr-o stare inerta. In plus, cantitatea de deseu este redusa simtitor.
Un depozit definitv pentru deseuri trebuie sa fie dotat cu toate
