De unde venea bunastarea? Numerosi teoreticieni marxisti, din Est, dar si din Vest, sustineau sus si tare ca bogatia tarilor capitaliste ar avea o singura sursa: exploatarea. Se refereau, desigur, la exploatarea fortei de munca in propriile tari; dar cu deosebire la exploatarea coloniilor. Povestea cu coloniile, mai ales, incerca sa explice imensele decalaje intre tarile capitaliste si cele socialiste. Decalaje considerate vremelnice. Hrusciov lansase dictonul "America cea iute de picior/O vom ajunge si o vom intrece", sintetizand astfel, in stil personal, crezul socialismului ca n-ar fi departe ziua in care capitalismul va fi lasat in urma. De altfel, propaganda comunista incerca sa induca ideea ca tarile capitaliste sunt inainte, in cursa bunastarii, pentru ca timp de cinci sute de ani ar fi acumulat bogatii pe spinarea coloniilor. Realitatea era alta. Timp de cinci sute de ani, tarile capitaliste au invatat sa organizeze munca. Apoi, in vremea din urma, au invatat lucrul cel mai greu: sa organizeze consumul. Daca n-ar fi fost asa, o tara ca Austria, la a carei bunastare dobandita in anii '70 nu intamplator m-am referit, ce pornise dupa razboi practic de la zero, n-ar fi ajuns niciodata atat de departe in asigurarea bunastarii. Dar, mai cu seama, n-ar fi urcat trepte atat de inalte Germania si Japonia. Ambele ridicate din propria cenusa.
Am vizitat Germania cativa ani mai tarziu: in 1973. Am ajuns acolo cu o delegatie de jurnalisti romani, pentru un interviu cu cancelarul de atunci, Willy Brandt. Cancelarul a avut o idee buna. Mai intai sa vedem cu ochii nostri cum arata Germania acelui timp si pe urma sa discutam.
Zis si facut. Timp de doua saptamani, intr-o calatorie intre Bonn si Hamburg, trecand pe la Köln, Lübeck, Düsseldorf, am avut ocazia sa ma conving ca primarul Vienei avea numai aparent dreptate. Pentru ca, intr-adevar, vazandu-i pe nemti c
