Cateva incizii in zonele de ilaritate nepremeditata (deci ingenua!), ca dovada ca lauda trebuie manevrata cu prudenta si competent, aidoma bisturiului (si ca, totodata, in industria promovarii diletantii, fie si de categorie superioara, nu prea au ce cauta). Reclama camuflata pentru Editura Prut International (n-o sa inteleg niciodata de ce „international"!), in „Jurnal de Chisinau". Sunt trei referinte, de fapt, semnate, dupa cum urmeaza, de Aureliu Busuioc, Leo Butnaru si acad. Mihai Cimpoi. Miza fiind evidenta (ca si, probabil, politele de platit), ce mai poate interesa cititorul e cum se achita fiecare dintre cei trei de sarcina incumbata de arabesc. Caci e un pariu impotriva bla-bla-ului de circumstanta (si a figurii penibile din subsidiar) sa te angajezi pe un traseu a carui miza nu scapa nici unor pusti de la gradinita. Un exercitiu - deloc usor (cei care l-au practicat stiu la ce ma refer) - de basculare intre firesc si fals, intre tonul tranzitiv, prin care ii dai cuiva sentimentul ca urmaresti pe bune sa comunici ceva, si intonatia ipocrita; intre doza strict necesara persuadarii si derapajul bombastic (sau lacrimogen). Publicitatea e o arta chirurgicala: risti mereu sa prejudiciezi prin exces de zel ori sentimentalism neavenit. Cateva incizii in zonele de ilaritate nepremeditata (deci ingenua!), ca dovada ca lauda trebuie manevrata cu prudenta si competent, aidoma bisturiului (si ca, totodata, in industria promovarii diletantii, fie si de categorie superioara, nu prea au ce cauta): „Nu cred sa existe om care sa nu aiba un coltisor al lui - numai al lui! - in care sa se retraga, ori de cate ori i se iveste ocazia, pentru a-si depana in liniste gandurile, a-si pune la punct planurile ori, pur si simplu, pentru un pic de odihna sufleteasca. Sau, departe de acel coltisor, sa nu-si aminteasca de el cu dor si tanga. Pentru mine, ca pretins scriitor, locusorul ac