Cine îşi punea speranţele în decapitarea mafiei de la Interne şi primenirea ministerului trebuie să mai aştepte, măcar să se lămurească cine sunt nou-veniţii. De la "băiatul ăsta, Igaş", cum îl numea Traian Băsescu pe ministru, n-a reuşit să fie prea convingător. Mult-aşteptatul său discurs despre demiteri şi proaspete numiri a reuşit chiar să mă neliniştească. N-am mai văzut până acum un demnitar pe care să-l paralizeze emoţiile, aşa i s-a întâmplat lui Igaş. Vocea pierit-sugrumată şi bâlbâielile frecvente au tăiat mesajul pe care ministrul ar fi trebuit, în final, să-l transmită, şi anume faptul că ordinea în MAI a fost restabilită şi că lucrurile sunt sub control.
Nu ştiu ce l-a emoţionat atât de dramatic pe Traian Igaş. Poate că era trac în faţa zecilor de camere de luat vederi. Poate că era teama de impactul demiterilor lui Fătuloiu şi Tobă. (Cu Şoric n-a fost clar ce s-a întâmplat - demisie sau demitere). Sau poate că, pur şi simplu, Igaş a simţit că i s-a tras pe cap, cu forţa, o pălărie mult prea mare.
Să fii ministru de Interne înseamnă fie să domini sistemul, fie să i te alături, aşa cum au făcut mai toţi titularii de până acum. De la Traian Băsescu am aflat că Igaş nu va fi "coleg" cu miile de lucrători la MAI, ci le va fi şef. Prestaţia de azi a lui Traian Igaş mă face să am rezerve. Un ministru în pragul leşinului nu convinge pe nimeni. Când ai de-a face cu una dintre cele mai bine-unse mafii, ale cărei interese oculte ies la suprafaţă doar când grupările se războiesc între ele, ar fi bine să dai măcar senzaţia că ştii despre ce vorbeşti. Ministrul de Interne n-a făcut decât să recite cu poticneli un discurs care-i părea străin. N-am putut să nu mă gândesc cum l-au văzut pe Igaş rechinii de minister. Cred că s-au felicitat pentru aşa o pradă uşoară.
Citeşte şi Tobă şi Fătuloiu AU FOST DEMIŞI de ministrul de Interne. Şeful poliţiei din