Tehnicianul Marcel Bucur (58 de ani) este ultimul angajat al Minvest Deva, societatea care are în administrare mina dobrogeană. Lucrează la mina Altân Tepe din 1971. A fost, pe rând, lăcătuş mecanic, administrator şi a lucrat în aprovizionare şi desfacere. Acum, a rămas să monitorizeze lucrările de închidere ale minei. Primeşte lunar „cam cât un bugetar“.
Are o locuinţă cochetă, în mijlocul satului, pe care spune că o îngrijeşte singur. „Sunt văduv, iar băiatul meu este în Tulcea. Îmi zice mereu să mă mut la el, dar nu pot. Aici m-am născut şi sunt legat de acest loc “, mărturiseşte el.
Ne însoţeşte cu plăcere pe dealul satului, acolo unde erau gurile de intrare în mină. „Aici era puţul numărul unu“, spune el. Şi braţul lui arată o coamă de deal. „Aici, al doilea!“ şi ne arată o placă turnată de ciment. Îşi aminteşte cum, în urmă cu decenii, pe deal era furnicar: ortacii intrau şi ieşeau din măruntaiele pământului. Apoi îşi întoarce privirile spre sat: „Casele din mijloc sunt primele din sat. Apoi, s-au construit blocurile. Aici era şcoala, iar dincolo cantina minerilor“, ne indică el cu mâna în diferite puncte cardinale. Acum, doar noi mai populăm dealul. Câteodată, şi ciobanii cu animalele.
Cartea de onoare, nescrisă
În biroul lui, de la poalele minei, este frig. De ani buni vatra n-a mai avut jăratic. Mobilierul vechi, descleiat, altădatată de lux, scârţâie acum din toate încheieturile. Câteva dosare prăfuite de vreme încremenesc pe rafturi. Pe o măsuţă, macheta minei, care are cuprins inclusiv puţul care nu s-a mai săpat din lipsă de bani. Lângă machetă, o bucată de zăcământ, poate ultima din sat. Niciun miner nu păstrează astfel de amintiri. Amintirile lor s-au îngropat adânc, în pământ, atunci când s-a închis mina.
Click pe poze pentru galerie foto!
Tehnicianul ne arată cu mândrie „Cartea de onoare“ a mine
