Hiroo Onoda trăia într-o deasă pădure tropicală şi supravieţuia hrănindu-se cu nucile de cocos care creşteau în abundenţă în zonă. Principalul său duşman era o armată de ţânţari care se întorcea după fiecare cădere a ploii. Însă Hiroo Onoda avea şi un alt inamic. Neştiind că al doilea război mondial se sfârşise în urmă cu 29 de ani, el purta încă un război de gherilă în jungla Insulei Lubang din Filipine. Hiroo Onoda s-a născut pentru a fi soldat. A intrat în Armata Imperială Japoneză la 20 de ani şi a fost antrenat pentru tactici de gherilă şi intelligence. În decembrie 1944, el şi un restrâns grup de soldaţi de elită au fost trimişi în Insula Lubang în Filipine. Misiunea lor era de a distruge pista aeriană şi facilităţile portuare. Soldaţilor li s-a interzis, indiferent de circumstanţe, să se predea sau să se sinucidă. Ordinul primit de Onoda îi interzicea să se sinucidă şi spunea că ”poate să dureze trei ani, poate cinci, dar orice s-ar întâmpla, ne vom întoarce după voi. Atâta timp cât mai ai un soldat, trebuie să îl conduci în continuare. S-ar putea să fiţi nevoiţi să trăiţi pe bază de nuci de cocos. Dacă se ajunge la asta, trăiţi pe bază de nuci de cocos! În nici un caz nu trebuie să renunţaţi la viaţa voastră voluntar.” Continuarea pe historia.ro