Cazul Tepro ar trebui sa reprezinte semnalul inceputului unei noi relatii dintre patronat si anagajati In fata mortii, cuvintele, oricare ar fi acestea, sint aproape intotdeauna indecente. Cu toate acestea, vorbaria privitoare la moartea liderului sindical Virgil Sahleanu aproape ca nu se mai sfirseste. Desi totul pare destul de clar, asasinii si complicii lor sint in arestul politiei, iar procuratura si-a constituit probatoriul actului de acuzare, o gloata de neaveniti din toate partile continua sa speculeze public pe aceasta tema. Exploatarea unui eveniment tragic in scopuri lucrative nu este o noutate in Romania. Politicianismul gregar si stupiditatea agresiva sint pe terenul lor. Nenorocirea este ca asasinatul liderului de sindicat de la Tepro pare a repune in dicutie ideea de privatizare, iar odata cu acestea, proiectul de economie concurentiala promovat de actuala guvernare. Cind se vorbeste astazi de Tepro, automat se uzeaza macar unul dintre cele doua clisee aflate la dispozitie: privatizare esuata/privatizare frauduloasa. De altfel, un timp, toata lumea a fost sigura ca asasinatul fusese mina FPS, chiar si astazi putini sint cei convinsi ca institutia respectiva nu a fost implicata deloc in asasinarea lui Virgil Sahleanu. Oricum, FPS este asasinul moral. Probabil ca FPS are multe pacate, insa in cazul Tepro, din ce se cunoaste pina acum, nu i se pot reprosa erori majore. Neregularitatile par a tine mai ales de anumite detalii birocratice, cit de fond. Este posibil ca FPS sa fi facut o proasta optiune in privatizarea Tepro, dupa cum este chiar posibil sa fi fost o privatizare frauduloasa, adica o persoana sau un grup sa fi luat bani pentru a favoriza firma ceha. Cert este ca pina acum nu a fost probata in nici un fel o neregularitate majora, care sa poata pune in discutie actul prin care, din punct de vedere juridic, firma ceha a devenit proprietarul majorita