Veselia generală * "Litera a riscă să se uzeze cu timpul şi nu era exclus ca, la un moment dat, să se tocească atât de tare, încât, subţire fiind, să se destrame şi să dispară pentru totdeauna"

Pe marginea Drumului European, între asfalt şi şanţ, dă din pedale un tip într-o cămaşă cu mâneci scurte, definitiv înflorată. A fost să ia bere de la Supermarket şi acum se întoarce acasă, în Firtilaca Deal, unde stă. În fiecare din mâinile cu care ţine coarnele bicicletei strânge cu mare grijă câte patru sticle de bere. Pe a noua o ţine în dinţi. Pietrişul fâşiei îi ridică unele probleme la cărat. Sticla dintre dinţi se bălăngăne primejdios când dă de o piatră mai mare.

Coletul

Coletul îl aduse pe portbagajul bicicletei Culai Caliţa, postaşul. Era un pachet pe care Cornel Timboi îl aştepta de la băiatul lui cel mare, Gavrilă, tehnician la o întreprindere din Bucureşti. Culai Caliţa avea de ce să fie stânjenit. Coletul era într-un hal fără de hal. Hârtia care-l învelea se sfâşiase, lăsând să se vadă scândura subţire a lădiţei, desprinsă din cuie atât de rău că, ridicând-o de pe bicicletă, Culai Caliţa abia reuşi să n-o scape. Prin găurile ivite în câteva locuri ieşeau afară cracul pantalonului lui Gavrilă, trimişi lui taică-său, pentru că lui îi rămăseseră mici, botul zbârcit al unei franzele şi şnururile unei perechi de pantofi puse din greşeală. După ce-l aşeză în braţele lui Cornel Timboi, Culai Caliţa se scărpină în cap. Gestul ţinea loc de orice explicaţie. De altfel, pe o bandă de hârtie legată de-a curmezişul lăzii scria fără echivoc:

"Sosit în această stare. Arrivé dans cet etat". Mai jos, fusese adăugat: Deteriorat în transport. Recondiţionat PTTR. Abia când desfăcu coletul, înţelese Cornel Timboi adevăratul sens al precizării Recondiţionat PTTR. Haina de care vorbea Gavrilă în scrisoarea trimisă separat fusese înlocuită c