Foto: Sean Barley / T Unul dintre mecanismele importante care intervin in producerea hipertensiunii arteriale este sistemul renina-angiotensina- aldosteron. Pe scurt, in anumite circumstante, rinichiul secreta o proteina numita renina. Aceasta trece in sange si actioneaza asupra unei substante produse in ficat, numita angiotensinogen, pe care o transforma in angiotensina I.
Angiotensina I se transforma in Angiotensina II, sub actiunea unei enzime de conversie. Angiotensina II este vasoconstrictoare si in acelasi timp creste secretia de aldosteron sintetizat in glanda suprarenala, hormon care produce retentia de sodiu si apa, ambele fenomene avand un puternic efect hipertensiv. Este adevarat insa ca sistemul renina-angiotensina-aldosteron este doar unul dintre mecanismele implicate in geneza hipertensiunii arteriale, iar ponderea sa in mecanismul patologic al maladiei difera de la un individ la altul, chiar daca nu poate fi contestat. Pornind de la aceasta s-au pus la punct mai multe tipuri de tratament. De exemplu, o prima categorie de medicamente actioneaza ca inibitori ai enzimei de conversie, impiedicand trecerea angiotensinei I in angiotensina II. Alte medicamente blocheaza receptorii pentru angiotensina II, in timp ce altele inhiba secretia de renina.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei I reprezinta un grup de medicamente de prima linie folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale, a caror eficacitate si buna toleranta au fost demonstrate pe parcursul ultimelor trei decenii. Ele se pot administra singure sau in asociere cu alte antihipertensive (diuretice, beta blocante, blocante de calciu ). De asemenea, sunt indicate in tratamentul insuficientei cardiace si bolnavilor care au suferit un infarct miocardic, atat in prima faza a bolii cat si in tratamentul pe termen lung.
Un alt efect important este cel de pro
