Foto: Dragos Savu / Intact Images Eseist, critic şi istoric literar, "Omul care aduce cartea", Dan C. Mihăilescu împlineşte astăzi 58 de ani. La mulţi ani!
"Ce frumos se roteşte roata şi se petrec nodurile! În copilărie, mă distra teribil modul în care bunicu-meu pe linie maternă (epicureu cât încape) îşi cauţiona lungile partide sardanapalice cu zdrobitoarea înţelepciune: «Dacă nu trăim acum, când să mai trăim? Pe lumea ailaltă?!? O viaţă are omu’! Fiecare zi e un dar de la Dumnezeu!». Cuvine-se, prin urmare, s-o cinstim boiereşte.
Ei, uite că, în cazul nepotului, a fost nevoie de un dublu infarct şi-o operaţie de surfilat câteva bypass-uri, la 52 de ani, pentru ca îngerul să-l conducă spre aceeaşi sfântă realitate. Nu mi-e teamă deloc să repet, ca o babă plictisitoare, truismul cu pricina tuturor tinerilor deprimaţi pe care-i întâlnesc aproape zilnic: «Trăiţi-vă fiecare zi ca şi când ar fi cea din urmă. Cât mai intens, mai jubilativ, mai potrivit firii şi priorităţilor proprii». Nu e neapărat nevoie să urci către Filocalia şi Pateric, ori să cobori la stoici, pentru a înţelege simplitatea, armonia şi împăcarea pe care ţi le dăruieşte străvechiul îndemn, din cât mai banal, dintr-atât mai greu de însuşit. Nu ştiu în ce măsură lunile de spital, schimbarea regimului de viaţă şi îngrijirea mormântului mi-au servit ca exerciţii de bună resemnare, însă e sigur că mi-au dăruit voluptatea îmbătrânirii.
Cioran definea bătrâneţea ca un ghişeu la care înregistrezi periodic demisia unui organ. De acord. Numai că eu ţin mai mult la ludicul căftănit al lui Alexandru Paleologu, pentru care senescenţa însemna suprema eliberare. Te despovărezi progresiv de forfota biologicului, de pofte şi iluzii, de aşteptări, resentimente, elanuri nemăsurate, proiecte de ascensiune socială. Tai odgoanele şi pluteşti liniştit. Devii neşantajabil, insubordonabil, incontro
