Într-un moment în care liderii Transnistriei şi ai Găgăuziei îşi fac unele speranţe - generate de gâlceava celor trei fondatori ai Alianţei pentru Integrare Europeană, de la Chişinău - privind renunţarea la mersul Republicii Moldova, Al Doilea Stat Românesc, spre U.E., la Bucureşti apare un interviu electrizant, care demonstrează că trădarea este un obicei postdecembrist bine exersat şi dincolo de Prut.
Meritul intrării în circuitul public a dialogului necesar, dar fără precedent, dintre doi ofiţeri în rezervă, îi revine directorului Ion Măldărescu, cel care a inserat, în revista sa online Art-Emis, o mărturie sintetică, aparte, despre războiul dus în Transnistria.
Protagoniştii acestui duel, vorba vine, cerebral dar şi emoţionant sunt un comandor şi un colonel. Care au activat în structuri militare comparabile, dar distincte. Primul - comandorul (r.) prof. univ. dr. Jipa Rotaru, în armata existentă în dreapta Prutului, celălalt - colonelul (r.) dr. Anatol Munteanu, în stânga Milcovului de azi.
Întrebările au fost formulate de istoricul Jipa Rotaru. O voce ascultată, cu admiraţie, de promoţii succesive de cursanţi ai Academiei Militare. Un temerar, în perioada ante-decembristă, din moment ce aducea, din arhive, mărturii inexistente în manualele vremii, redând conaţionalilor, în uniforme militare, adevăruri cenzurate, despre evoluţia României în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Răspunsurile au fost oferite, cu îndârjire şi patimă, de un combatant în războiul atipic din Transnistria - compatriotul Anatol Munteanu. Atipic, pentru că aceia care luptau pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova, habar nu aveau că sunt trădaţi. Chiar de unii dintre cei care, prin natura posturilor ocupate, la Chişinău, trebuiau să fie de partea apărătorilor hotarelor republicii inventată de sovietici. Brusc – pe moment, oficial şi doar aparent – desprinsă