Cand vine vorba de cultura, imediat se aude un cor de bocitoare. Lait motivul: "nu sunt bani", "nu e rentabila", "pierdem daca publicam poezie". Sigur, Romania nu e o tara bogata. Bugetul se carpeste cu chiu cu vai, iar prioritatea nu este cultura, cand de la luna la luna vine un val de frig peste capul bietilor pensionari care nu stiu de vor fi sau nu bani pentru ei. Suntem chiar o tara de sarantoci daca ne uitam in garajele oamenilor cu bani. Numai parvenitii, care nu au avut nici dupa ce bea apa, isi cumpara 4-5 masini de lux si isi fac case cu 20 de camere. Si, totusi, chiar nu sunt bani pentru cultura?
La Club A s-a pus in dezbatere acest mit al lipsei de bani pentru cultura. Si ma bucura nu atat dezbaterea in sine, cat faptul ca o manifestare de asemenea anvergura cum e Primavara poetilor a asezat intre primele sale actiuni o punere fata in fata a autorilor cu niste oameni ce reprezinta oficialitatile. Mi-as fi dorit sa fie mai multi oameni din sistem nu numai unul singur, care, din fericire, este un exemplu pozitiv: primarul sectorului 2, Neculai Ontanu.
Totul a pornit de la proiectul 27. Poezie de Bucuresti, care a fost disecat nu atat pe partea lui estetica (cuprinzand 27 de poeti premiati ai Uniunii Scriitorilor din Romania si Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, cred ca nici nu ar fi fost cazul sa se puna in discutie valoarea antologiei!), cat pe cea a potentei financiare.
Poezie de Bucuresti nu este doar o antologie de poezie, o carte mai deosebita prin aceea ca are si un CD sau este bogat ilustrata cu fotografii ale Bucurestiului (altfel, remarcabile!).
Proiectul a cuprins si promovarea antologiei, lucru pe care nu-l face nicio editura din Romania, mai ales cand e vorba de autori romani.
Aceasta promovare a cuprins lecturi ale autorilor in liceele sectorului 2 (in fiecare miercuri, fara rabat de la programul sta
