Obiceiul vopsirii ouălor a apărut încă din timpuri stravechi, fiind întâlnit la chinezi, cu 2.000 de ani înainte de naşterea lui Iisus Hristos. Pe atunci, ouăle erau oferite în dar, fiind considerate simbol al echilibrului, creaţiei, fecundităţii, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii.

Acest obicei al vopsirii ouălor s-a transmis apoi creştinilor şi încă este practicat în ţările din Europa şi Asia. Dacă în unele ţări din Europa, obiceiul s-a restrâns ori a dispărut, la noi a înflorit, atingând culmile artei prin tehnică, materiale, simbolistica motivelor şi perfecţiunea realizării.

Legende creştine

Folclorul a păstrat şi a transmis până la noi mai multe legende creştine, care explică de ce de Sărbătoarea Paştelui trebuie să avem pe masă şi ouă roşii alături de alte bucate tradiţionale, cum sunt friptura de miel, cozonacul, pasca.

Una dintre legende spune că, pe când Iisus era chinuit pe cruce, mama Sa a plecat spre Pilat cu un coşulet de ouă, gândind ca în acest fel să îl înduplece să-l ierte pe fiul său. Pentru că la un moment dat a obosit, Maica Domnului s-a aşezat la umbra unui copac să se odihnească şi, când s-a ridicat, a văzut că ouăle din coş se înroşiseră. Şi-a dat seama că fiul ei, Iisus Hristos, deja murise.

Oameni neîncrezători

O alta legendă spune că, în ziua răstignirii şi a morţii lui Iisus Hristos, toate ouăle din lume s-au înroşit. În altă poveste se spune că chiar Maica Domnului ar fi pus un coş cu ouă sub crucea pe care fiul ei era răstignit. Erau ouăle pe care voia să le dea soldaţilor ca să îi înduplece să aibă milă de fiul ei. Sângele Mântuitorului, simbol al vieţii, care a curs peste ouăle din coş, le-a înroşit.

Când un soldat a năvălit în casă să îl anunţe pe Pilat că Iisus a înviat, acesta, neîncrezător, a luat un ou în mână şi a spus: "Când se va înroşi acest ou în mâna mea, atunci va învia Hristo